Cea mai fericită fată din lume, de Radu Jude

Pentru majoritatea criticilor şi cinefililor interesaţi de filmul românesc, 2009 a fost anul lui Poliţist, adjectiv de Corneliu Porumboiu. Totuşi, în acel an s-au mai lansat producţii autohtone importante, iar următoarea poziţie, într-un clasament personal, este ocupată de lungmetrajul de debut al lui Radu Jude, Cea mai fericită fată din lume (coproducţie România-Olanda-Franţa-Japonia).

Povestea filmului – inspirată de o situaţie reală la care fusese martor, în calitate de asistent de regie pentru un spot publicitar, Radu Jude (el semnează şi scenariul, alături de Augustina Stanciu) – este uşor de rezumat. Delia Frăţilă, o adolescentă din Geoagiu Băi, care vrea să dea la Actorie după bacalaureat, a trimis trei etichete la un concurs organizat de o firmă de răcoritoare şi a câştigat o maşină Dacia Logan. Fericirea fetei, care se şi vede la volan, nu durează prea mult, pentru că părinţii ei, visând – ca tot românul – la o îmbogăţire rapidă, au decis să-i vândă Loganul şi, cu banii obţinuţi, să-şi transforme casa într-o pensiune agroturistică. Acum, înainte de a primi maşina (şi de a o preda apoi tatălui ei pentru vânzare), Delia trebuie să vină la Bucureşti şi să apară într-un testimonial, în care să se autodeclare „cea mai fericită şi mai norocoasă fată din lume”, pentru a-i convinge pe telespectatori că numai consumând şi ei sucul cu pricina pot deveni la fel de fericiţi şi de norocoşi.

Filmul începe la finalul drumului cu maşina al familiei Frăţilă către Bucureşti, acoperă pregătirile şi filmările pentru testimonial, din Piaţa Universităţii, şi se încheie înaintea întoarcerii acasă. Radu Jude nu mizează pe twist-uri spectaculoase, ci pe radiografierea amănunţită, obiectivă şi precisă a raporturilor din familie (şi, în paralel, din echipa de filmare). Tensiunile dintre fiică şi părinţi cresc gradual, ajungându-se la cuvinte grele, spuse la furie, şi la negocieri la sânge, care ascund orice urmă de afecţiune, considerată normală între membrii aceleiaşi familii.

Actorii sunt, fără excepţie, foarte bine aleşi, iar Andreea Boşneag (acum studentă la Actorie), în rolul principal, este o revelaţie. Deşi povestea e simplă, filmul captivează, amuză (chiar dacă printre momentele comice se ascunde o dramă profundă) şi pune pe gânduri: oare chiar atât de departe se poate ajunge, într-o familie, în goana după bani? Dialogurile, mereu autentice, prilejuiesc şi replici memorabile, precum cea domnului Frăţilă (interpretat de Vasile Muraru, foarte departe de scheciurile sale cu Nae Lăzărescu): „Aici vorbeşte un domn, nu rage un bou”.

Cea mai fericită fată din lumepropune şi o privire de insider, savuroasă şi ironică totodată, asupra lumii advertising-ului dâmboviţean, inclusiv asupra abdicărilor şi concesiilor pe care trebuie să le facă filmaker-ii pentru a se integra şi a supravieţui în această lume. Nu în ultimul rând, cum în general la Radu Jude universul ficţional nu este desprins din cadrul real în care este plasată povestea (şi care câteodată ajunge să modifice evenimentele de pe ecran), Cea mai fericită fată din lume poate fi văzut şi ca o mărturie peste timp despre „inima Bucureştiului”, Piaţa Universităţii, în vara anului 2008.

DVD-ul scos de Hi Film Productions include, pe lângă film (cu subtitluri în engleză), două variante de trailer (una dintre ele, dintr-un singur cadru metafilmic, reuşeşte admirabil să sugereze relaţiile dintre personaje), o galerie foto şi un alt film notabil al lui Radu Jude, Lampa cu căciulă (2006). Avându-i pe prozatorul Florin Lăzărescu ca scenarist şi pe Gabriel Spahiu şi copilul Marian Bratu în rolurile principale (de tată şi fiu, desigur), Lampa cu căciulă rămâne în continuare cel mai premiat scurtmetraj românesc din toate timpurile (şi, fără îndoială, unul dintre cele mai izbutite). Aşadar, un motiv în plus pentru a avea în colecţie acest DVD.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.