Chestionarul lui Proust: Radu Vancu

Radu Vancu este unul dintre oamenii mei preferați din lumea literară – îmi place pentru poeziile pe care le scrie (de la cele ludice dedicate fiului său Sebastian, la cele care total dureroase din volumul Frânghia înflorită), îmi place pentru articolele de opinie și implicarea în realitatea imediată, îmi place pentru traducerile pe care le face (volumul de poezii ale lui Ezra Pound apărut la Humanitas este o nebunie); dar probabil cel mai mult îmi place pentru că este un om extraordinar de bun și deschis – am avut norocul să îl cunosc la Festivalul de Poezie de la Bistrița, iar de-atunci fiecare nouă întâlnire e o reală bucurie.

Ideea de a-l ruga să îmi răspundă la chestionarul lui Proust mi-a venit văzând noua apariție de la Baroque Books & Arts – o variantă ilustrată, de completat acasă, a unora dintre cele mai întrebate curiozități în jocurile de societate ale secolului trecut (concept și ilustrații de Joanna Neborsky, traducere de Mihai Moroiu). Chestionarul mi se pare un exercițiu bun de introspecție, iar cartea poate fi transformată instant în jurnal. Cât despre actualitatea întrebărilor, vă puteți convinge singuri citind răspunsurile lui Radu.

Foto: Medeea Iancu

De ce vă temeți cel mai mult?
De moartea celor dragi.

Care considerați că este culmea nefericirii?
Să-ți moară cei dragi & să nu mai poți iubi.

Cum arată ziua perfectă?
Fie foarte ploioasă, fie excesiv de luminoasă.

Ce personaje istorice vă stau cel mai aproape?
Îmi plac egal de mult doi oameni enorm de diferiți, Marc Aureliu și Churchill. Cred că cu primul m-aș fi putut, totuși, împrieteni, cel de-al doilea era până la urmă cam prea gălăgios.

Când și unde ați cunoscut fericirea?
Copil – la Cisnădie, în vara în care urma să împlinesc patru ani și în care mama m-a învățat să citesc pe abecedarul vărului meu, Claudiu. Îmi amintesc perfect prima oră de răsfoire împreună a abecedarului. Adolescent – în iulie 97 (Cami știe de ce).

Care este reușita supremă?
Că Sebastian nu mă consideră (încă) plictisitor.

Ce calități prețuiti cel mai mult la prieteni?
Equanimitatea.

Dintre obiectele personale, care este preferatul?
Nu știu. De fapt, nici nu știu ce e un obiect personal. Ah, ba da: muzicuța.

Din literatură, care sunt eroii preferați?
Adolescent, îmi plăcea Alioșa Karamazov. Acum, mă plictisește (& aproape mă înspăimântă). Cred că prințul Mîșkin, totuși – care, când o vede prima dată e Nastasia Filippovna într-un portret, spune ceva de genul: „O fi bună la suflet sau nu? Ah, de-ar fi bună! Dacă are suflet bun, totul e salvat!”. În propoziția asta a lui e totul. (Și Avdeu Kallistratov al lui Aitmatov, și Charlie Citrine al lui Bellow.)

Dacă ați putea să vă schimbați o trăsătură de caracter, una singura, care ar fi aceea?
Spus prețios, pusilanimitatea. Spus de-a dreptul, blegeala.

Care e cel mai deplorabil defect din câte aveți?
Prostia.

Ce detestați cel mai mult?
Răutatea.

Cea mai măreață extravaganță?
Cea a unui evreu din Nazaret.

Care este cea mai pronunțată trăsătură de caracter a dumneavoastră?
Încăpățânarea.

Dacă ar fi să alegeți un loc în care să vă petreceți tot restul vieții, care ar fi acela?
Sibiul. Sau partea rurală a Sloveniei. Munții & lacurile & castelașele de acolo sunt corelativul obiectiv al unei anumite prezențe.

Cine v-a influențat cel mai mult în viață?
Mama.

Eroii preferați din viața reală?
Fiul meu & cavaleria poloneză.

Care este motto-ul preferat?
Habar n-am. Singurul motto care-mi vine acum în minte e cel al lui Goethe, de la Poezie și adevăr – e un proverb grecesc care spune: „omul nu poate fi educat fără să fie pedepsit” – dar nu-mi place deloc. Cred că, dacă ar fi să aleg unul, ar fi ăsta al lui Nietzsche, „Devino ce ești!”, care e de fapt luat tot din Goethe, care îl luase la rândul lui  din Pindar.

Gata, am găsit: „I only got myself and this big old world”. E din Abraham de Lacy, alias Giuseppe Casey, a.k.a. Thomas OʼMalley, „the alley cat”, motanul drăcos din Aristocats.

Ce talent v-ar plăcea cel mai mult să aveți?
Cel literar.

Cine (sau ce) este marea iubire din viața dumneavoastră?
Familia.

Acum, ce regretați cel mai mult?
Sinuciderea lui tata.

Compozitorii preferați?
Chopin & Cohen.

Autorii preferați?
Cei doi Mirci: Ivănescu & Cărtărescu.

Culoarea preferată?
Verde.

Pictorii preferați?
Giotto & Bacon.

Băutura și mâncarea preferate?
Ciuc Radler fără alcool & deserturi multe.

Ce cuvinte folosiți cel mai des?
Cred că folosesc prea des cuvântul „firește” – ceea ce firește că arată cât de nefiresc e totul pentru mine, & ce exercițiu de autosugestie disperată e tot scrisul meu.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.