Evanescence: cronică de concert

Arenele Romane, București, 7 iunie 2022

Cronică de Alina Cruceru & foto de Mihai Vasilescu

După seceta concertistică a ultimilor doi ani, sezonul muzicii live a revenit în sfârșit, probabil cu cel mai bogat lineup din istoria recentă. De la formații legendare până la artiști mainstream sau de nișă, vara lui 2022 promite să umple scenele de prea mult timp părăsite. Entuziasmul reîntâlnirii e palpabil la orice concert: în public, dar și pe scenă. E un moment tare frumos pentru muzică.

Una dintre formațiile-fenomen care au vizitat România în această vară este Evanescence, o trupă despre care, fie că îți place sau nu, e foarte puțin probabil să nu fi auzit. O trupă care, odată cu lansarea hitului Bring Me to Life în 2003, ca parte a albumului de debut Fallen, a transformat percepția publicului despre genurile muzicale asociate în general cu voci feminine. Amy Lee, solista și cofondatoarea formației Evanescence, a fost și rămâne una dintre cele mai importante figuri feminine din muzica rock/metal. Și, fără doar și poate, a demonstrat acest lucru la concertul din 7 iunie 2022 de la Arenele Romane din București.

Concertul a fost deschis de Yonaka, o formație britanică de rock alternativ condusă tot de o solistă, Theresa Jarvis. O voce bună, care navighează între sensibilitate și forță, un sunet (în mare parte) curat și puternic; o alegere foarte reușită pentru introducerea main actului serii. Și un mesaj feminist apreciat.

După lăsarea întunericului, fără să aibă nevoie de o prezentare elaborată, Evanescence a urcat în sfârșit pe scenă în acordurile primei piese, Artifact/The Turn, piesă care deschide și cel mai recent album al trupei, The Bitter Truth. De altfel, concertul din București face parte dintr-un turneu de promovare a acestui album lansat în anul (încă pandemic) 2021, astfel că aproximativ o jumătate din setlist este alcătuită din piese noi. Înainte de a alimenta entuziasmul celor prezenți cu hitul Going Under, Amy Lee și-a exprimat recunoștința pentru șansa de a cânta din nou în fața publicului după o perioadă extrem de dificilă pentru noi toți, însă mai ales pentru industria muzicală. Și a făcut gestul care câștigă întotdeauna inima publicului – a spus câteva cuvinte în limba română.

Cea de-a doua parte a concertului a ridicat ștacheta muzicală și emoțională cu momente în care Amy Lee a cântat la pian sau chiar a cappella. De altfel, în ciuda liniilor vocale dificile pe care le susține în absolut orice melodie, solista nu a stat o clipă, plutind pe scenă ca o zeiță a apelor: sus, jos, în spatele tobelor, la pian, în buza scenei. Și, deși este înconjurată de instrumente puternice, vocea inconfundabilă a lui Amy este cea care domină în absolut orice moment, o voce impecabilă, de mezzo-soprană, care uneori te mângâie, alteori te zguduie, dar cu siguranță te atinge. Și, cu toată sinceritatea, arareori greșește fie și o singură notă.

Recitalul s-a încheiat, desigur, cu Bring Me to Life. Într-un public format din oameni de aproape toate vârstele, nu a existat aproape niciunul care să nu cânte alături de trupă. Bisul a inclus și el o piesă extrem de așteptată, My Immortal. Amy Lee a cântat-o la pian, în timp ce întreaga arenă a fost inundată de luminile telefoanelor. Și, desigur, de vocile timide ale publicului, care a încercat să țină pasul cu notele imposibile atinse de solistă. La finalul piesei, Amy a făcut o mărturisire emoționantă: în 2003, când avea doar 22 de ani și abia își începea cariera muzicală, și-a făcut pentru prima dată pașaport și a venit la București pentru filmarea clipului Bring Me to Life, o experiență care o va lega mereu de micul nostru oraș.

În încheiere, îndrăznesc să fac câteva recomandări:

Susțineți prezența încă prea limitată a femeilor în muzica rock. Ascultați formații precum Evanescence, Halestorm, Nightwish, Arch Enemy și lista continuă.

Mergeți măcar o dată la un concert Evanescence. Voci precum cea a lui Amy Lee se aud foarte rar, iar experiența live depășește toate așteptările.

Cumpărați și ascultați cel mai recent album Evanescence, The Bitter Truth. Este un album de maturitate, care demonstrează că formația a crescut în toate sensurile; se simte în muzică, în versuri, în experiențele care le-au influențat.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.