O poveste de dragoste din Holocaust

Totul este cinematic în scriitura care țese firul poveștii “Tatuatorul de la Auschwitz“, lucru atât de evident încât romanul este, deja, în curs de adaptare pentru TV. Serialul va fi lansat în ianuarie 2020, pentru a marca simbolic cea de-a 75-a aniversare a eliberării lagărului. Construcția are calitatea de a se citi dintr-o suflare, stilul autoarei nefiind încărcat de metafore inutile, ci doar de mult realism.

Deși în esență este unul “de dragoste”, romanul poate fi privit și ca o lecție de umanitate, credință și încredere în celălalt, mai ales în locul în care te-ai aștepta cel mai puțin să se manifeste: un lagăr de concentrare nazist. Chiar și aici, într-un spațiu al terorii, se pot culege trifoi cu patru foi și viața își găsește diverse subterfugii ca să poată rezista, în timp ce dragostea înflorește timid. Neexistând monedă, la Auschwitz trocul e la ordinea zilei: se dă la schimb orice pe orice, fie pâine, cârnați, rubine, penicilină sau ciocolată.

Fără a încerca neapărat să ofere lecții de moralitate despre “cum să devii mai bun”, dar cu învățături de viață prezentate subtil și evitând ororile inerente unui lagăr nazist, la care orice cititor s-ar aștepta, povestea “curge” natural. Brutali și monosilabici ca niște animale, naziștii sunt descriși fără prea multe amănunte inutile, acțiunea concentrându-se pe povestea de dragoste, ireal de frumoasă, dintre tatuator și Gita, ambii slovaci, prizonieri la Auschwitz, loc despre care autoarea notează la un moment dat: “Numai moartea durează aici”. Și iubirea adevărată, aș adăuga, mai ales că toată narațiunea e bazată pe un (incredibil) fapt real.

“Tatuatorul de la Auschwitz” are un palmares internațional de invidiat ca bestseller în mai multe țări, tradus în peste 35 de limbi, totul de-a lungul lui 2018, anul apariției. O lectură fascinantă care îți dă impresia că se termină prea repede, chiar dacă are peste 300 de pagini.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.