82911732_1513314418817406_3208863791617933312_n

Petronela Rotar | Despre scris și arta de a promova ceea ce scrii

Nu cred că în 2020 mai putem trăi în turnuri de cleștar ca niște genii neînțelese, mai ales că cititorul e mereu la un click distanță de noi.

Petronela Rotar este o autoare care pare că ar trăi din scris. Numai să te uiți la fotografiile cu vrafuri de cărți, pe care le semnează pentru cititori, la toate reacțiile pe care le stârnesc volumele ei și zici că i-ar fi de ajuns să-și ducă viața boemă de scriitoare populară, cu o voce în social media, conținut, opinii și promovarea unor valori de care lumea se bucură și pe care le discută tot mai mult. Cea mai recentă carte a ei se numește Privind înăuntru și te aruncă într-un înăuntru al tău, prin experiența sa în terapie și continuare a procesului de vindecare, prin care a ajuns și la formarea de psihoterapeut în prezent.

Se implică în promovarea cărților sale, merge în turnee, le răspunde cititorilor și chiar îi invită la dialog. Își face timp, printre conferințe, lansări și evenimente, să iasă public cu anumite opinii legate de educația sexuală a copiilor în școli sau de felul în care sunt percepute femeile în societate. Petronela Rotar ne-a răspuns în acest interviu la câteva întrebări punctuale despre cum trăiește din cărțile pe care le scrie. Eram curioși să știm dacă se poate și cum se văd lucrurile din partea cealaltă a cărților. 

Poți trăi din scris? 

Sigur că nu, deși eu chiar am vînzări bune și cîștig bani din cărți. Însă nu atît cît să trăiesc din asta și să nu mai fie nevoie să fac nimic. Poate dacă aș fi singură, nu aș avea copii de ținut prin facultăți și aș trăi foarte boem, aș fi la limită. 

Când ți-ai dat seama că munca ta, implicarea în promovarea cărții, ajută la vînzarea lor?

Cred că de la prima carte, însă eu am făcut lucrurile astea în mod natural, fără să mă gîndesc la vînzări. Pentru mine e o plăcere să merg în turnee de lansare, să mă întîlnesc cu cititorii, să țin legătura cu ei, am un mare respect pentru publicul meu și cred că asta se simte. Nu cred că în 2020 mai putem trăi în turnuri de cleștar ca niște genii neînțelese, mai ales că cititorul e mereu la un click distanță de noi. Eu consider asta o formă de respect față de ei. 

E prea mult pentru un scriitor să scrie și să se ocupe totodată de PR & marketing?

Înțeleg că pentru mulți este, unde mai pui că circulă în lumea literară ideea că un scriitor ar trebui promovat de alții. Eu am formare de jurnalist în spate, am 18 ani de experiență în mass-media, lucrurile astea mie îmi ies natural, nu e vreo ditamai strategia în spate, doar un bun simț lucrat în toți acești ani. Și tocmai de asta funcționează, pentru că e spontan și sincer, nu ceva programat. Și, așa cum spuneam mai devreme, îmi face plăcere, mă ține conectată la public, mă ține cu picioarele pe pămînt, am o priză bună la realitate în felul acesta. Deci pentru mine nu e prea mult, însă nu neg că e o muncă serioasă în spate. 

Cum te situezi ca scriitor în fața sau între festivalurile de literatură? 

Nicicum. Rareori sînt invitată, pot număra pe degetele de la o mînă, probabil. Eu nu fac parte din cercurile literare, sînt la Brașov cu viața mea și cu cărțile mele și e foarte bine așa. În schimb, ani de zile am făcut parte din organizarea unui festival de cultură și am făcut niște evenimente literare foarte faine, cu scriitori români și străini, mi-a făcut mare bucurie să pot ajuta cumva la promovarea literaturii române, lucru pe care îl fac oricum cu recomandări și recenzii de carte pe blogul meu și pe rețelele de social media. 

Care este momentul în care ai simțit că numele tău vinde, că lumea te asociază cu un conținut literar vandabil?

De la prima carte, cînd după prima zi de la apariție, editorul a comandat un nou tiraj – și era vorba de poezie. Dar cu romanul Orbi a fost un salt spectaculos care s-a menținut apoi și la cărțile următoare. Pentru mine, asta înseamnă mai degrabă că oamenilor le place să mă citească, nu să mă cumpere, eu în termenii ăștia gîndesc, deși sigur că e important că se vînd cărțile mele. 

E profitabil să îți împarți viața între scris și promovarea a ceea ce scrii, din punctul de vedere al timpului?

Dacă stau să mă gîndesc, cred că petrec mult mai mult timp vorbind și scriind despre ce publică alții. Despre cărțile mele o fac foarte puțin – cînd am evenimente literare, lansări, cînd apare o carte nouă sau sînt promoții. Și niciodată nu mă gîndesc dacă e profitabil sau nu, fac ce simt pur și simplu. Prezența mea online și offline nu se bazează pe promovarea cărților mele, deși uneori se mai întîmplă și asta. Multă lume crede, probabil, că de asta se vînd cărțile mele bine, fiindcă toată ziua stau și le promovez și e amuzant pentru mine asta. De fapt, eu am o comunitate și în online, căreia îi propun o gamă foarte largă de subiecte – noua mea formare de psihoterapeut tinde să primeze în ultima vreme, mă implic social și civic, tratez cu multă responsabilitate ceea ce spun și promovez, iar cărțile mele sînt undeva pe ultimele locuri pe lista asta. 

Când ți-a fost cel mai greu? Ne poți povesti ceva de neuitat, apropo de piața de carte?

Nu pot să spun că mi-a fost greu, eu iau lucrurile așa cum sînt și mă adaptez cu rapiditate, iar pentru mine lucrurile au curs lin de cînd am publicat prima carte, știu despre mine că sînt un autor îndrăgit, primesc zilnic dovezi în sensul ăsta. Un moment straniu, de neuitat, a fost acela cînd a apărut știrea că am fost cel mai vîndut autor de Black Friday pe cel mai mare site de vînzare de carte, iar titlul știrii avea numele meu alături de cel al lui Lev Tolstoi. Era după ce a apărut Orbi. Ce val de ură și dispreț a generat această știre a fost o mare uimire pentru mine, o parte din lumea literară a luat poziție împotriva mea, s-a spus că mă compar cu Tolstoi, că scriu literatură pornografică, că sînt Sandra Brown a României – de către oameni care nu citiseră un rînd scris de mine, am fost atacată și ridiculizată public.  S-a mai spus și că este imposibil ca cineva să fi vîndut într-o zi cît vînd alții într-un an, sînt umflate cifrele, mințim. Nu aveam, evident, nicio vină sau vreun merit nici pentru titlu, nici pentru știre în sine, a fost o întîmplare. Dar a fost o experiență din care am învățat multe, inclusiv faptul că dacă eram bărbat sau măcar mai bătrînă sau mai urîtă în această circumstanță lucrurile și atacurile ar fi fost diferite. 

Ce contează, ce este absolut necesar să ai în sînge în lumea asta, a vânzării de carte? 

Respectul față de cititor și onestitatea. 

Te simți antreprenoare, ocupîndu-te de cărțile tale?

Nu, nu m-am gîndit niciodată așa la mine, mă consider doar o scriitoare responsabilă. 

La ce n-ai renunța în ceea ce privește scrisul și promovare a cărților?

La evenimentele cu public, care îmi aduc multă bucurie și energie bună din partea oamenilor. E și lucrul care îmi lipsește acum cel mai mult: am anulat șase evenimente de cînd a început pandemia, patru dintre ele în afara țării.

Petreci timp prin librării, fizic mă refer? Cum alegi ceea ce cumperi și ce înseamnă librăria pentru tine?

Sînt destul de comodă și de cele mai multe ori comand online, însă merg și în librării, desigur. Îmi place să descopăr cărți în rafturi, să le răsfoiesc, să le miros, plec mereu cu mai multe decît mi-am propus – eu sînt o mare cumpărătoare de carte, am stive de cărți de citit peste tot. Cărțile le aleg în funcție de multe criterii: apariții noi și interesante, cărți pentru studiile pe care le fac acum, cărți despre care aud vorbindu-se și care îmi stîrnesc curiozitatea. 

Ce antreprenori de carte admiri? 

Editorul meu, care reușește să se țină la suprafață și să își trateze cu mult respect, deferență și răbdare autorii, ceea ce mi se pare admirabil și foarte, foarte rar pe piața de carte românească. 



There is 1 comment

Add yours
  1. Cristina Antonela Hopp

    Da! Onestitatea e ceea ce apreciez cel mai mult la tine.
    Ești extrem de iubită pentru tot și-ți mulțumesc pentru tot!
    Efectiv te ador!


Post a new comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.