Reţete vechi, ediţie nouă: Cartea de bucate a Silviei Jurcovan

Cartea de bucate este un martor tăcut al întâmplărilor din bucătărie: coperta pătată cu ulei, suc de fructe sau muştar, paginile mirosind a vanilie, cuişoare sau foi de dafin sunt tot atâtea dovezi ale luptei purtate de fiecare gospodin(ă) cu propriile ambiţii culinare. Şi cel mai bun aliat în acest război desfăşurat printre oale, strecurători, polonice şi borcănele cu mirodenii este tot cartea de bucate. Una cu adevărat valoroasă ajunge să fie transmisă din generaţie în generaţie, ca o garanţie pentru obţinerea dulceţii de nuci verzi sau a checului cu miere întocmai aşa cum le făceau mama sau bunica.

O astfel de carte este cea publicată de Silvia Jurocvan în 1975 sub titlul Carte de bucate pentru tinerele gospodine, completată cu reţete noi în 1983, vândută apoi în sute de mii de exemplare şi reeditată de zeci de ori până acum, când Editura Humanitas i-a dat cea mai nouă formă: o copertă cartonată în culori delicioase, o prefaţă de Smaranda Vultur şi ilustraţii de Rareş Ionaşcu. Alături de cea a Sandei Marin, aceasta a fost probabil cea mai citită carte din bucătăriile româneşti în ultimele patru decenii. Pentru nostalgici, am ataşat şi câteva coperte ale ediţiilor mai vechi.

Nu vă speriaţi de cele 460 de pagini doldora de reţete şi sfaturi în bucătărie. Cartea nu e scrisă doar pe înţelesul maeştrilor în bucătărie, ci şi pe al celor care de-abia au învăţat să fiarbă un ou. De fapt, cartea Silviei Jurcovan a luat naştere în momentul în care fiul acesteia, stabilit departe de casă după terminarea facultăţii, i-a scris rugând-o să-i trimită nişte reţete simple, pe care să le poată găti singur. Numai că, examinând cu ochi de inginer reţetele primite de-acasă, fiul are câteva critici de adus – Câtă făină înseamnă „făină cât cuprinde“? Cum se numără „două-trei clocote“? –, pe care mama şi le însuşeşte şi le „transcrie“ în limbaj de începători, cântărind şi cronometrând totul cu grijă.

Oricât de complicate ar părea la prima vedere, reţetele din carte sunt însoţite de explicaţii temeinice şi memorabile – la ce altceva să ne aşteptăm de la o ardeleancă vrednică precum Doamna Jurcovan? Înainte să învăţăm cum se face salata de vinete, ne sunt dezvăluite secretele alegerii vinetelor perfecte (la pagina 75). Aflăm şi cum se drege mâncarea prea sărată (pag. 69), cum se conservă pătrunjelul sau leuşteanul (pag. 448), cum se păstrează pâinea de casă (pag. 357), cum se bat ouăle (pag. 25), dar şi cum se fac ciorba de burtă (pag. 52), alivencile moldoveneşti (pag. 229), tortul „Doboş” (pag. 292), sufleul de caise (pag. 383) sau friptura de miel la cuptor (pag. 170).

Cartea Silviei Jurcovan este un manual perfect pentru reproducerea gusturilor copilăriei (lapte de pasăre, socată, tort de bezele, şodou, bomboane din fondant), dar poate fi, se pare, şi o pavăză pentru necazurile în căsnicie: „Am întocmit acestă carte de bucate din dorinţa de a veni în ajutorul tinerilor căsătoriţi, care nu au avut timp să-şi însuşească arta de a pregăti bucate gustoase. Sunt convinsă că un interes mai mare din partea tineretului pentru această îndeletnicire considerată minoră i-ar scuti de multe necazuri majore,” mărturiseşte autoarea în prefaţa primei ediţii a cărţii. Un argument în plus că dragostea trece prin stomac.

Cartea poate fi comandată online, cu livrare în 24 de ore, pe www.carturesti.ro

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.