Victor Țvetov | Rezidența de la Țibănești | Poeme în premieră

💬  Victor Țvetov

Timpul petrecut la Ţibăneşti/Conacul Petre P. Carp a fost pentru mine o experiență unică, mai ales pentru că îmi place satul în general, iar ăsta în mod special. Inițial n-am știut cum să mă raportez la ceea ce mi s-a oferit (prea mult, prea dintr-o dată). După care a venit bucuria şi pofta de a profita cît mai mult de acel spațiu, pe mai multe planuri – să lucrez la textele mele, să mă plimb şi să explorez locurile dimprejur să cunosc oamenii locului, lucruri pe care în mare parte le-am reușit, iar această experiență, sunt sigur, va rămîne pentru totdeauna cu mine. 

Acum, privind în retrospectivă, după ce impresiile s-au mai decantat, am certitudinea că am învățat mai multe lucruri de care aveam nevoie şi care cred că mă vor ajuta la ceea ce vreau să fac, printre care un soi de disciplină şi o asumare a scrisului, de care de multe ori duceam lipsă. 

La fel, m-am bucurat să petrec o parte din timpul meu din rezidență alături de câteva persoane de care m-am apropiat, pe care sper să le mai revăd şi cărora le sunt recunoscător.

Şi cred că cu tărie că bursele de creație oferite de Cărtureşti sunt cele de care ar trebuie să aibă parte cît mai mulți scriitori.

🔸🔸🔸

inevitabil vor da un semn

de trei zile se anunță ninsori și tot ce văd sînt niște stropi rătăciți,
pe care nu prea știu în ce categorie aș putea să-i pun.
m-am gîndit la tine în dimineața asta cînd au pornit sirena
și mă trezisem cu numele tău rostit mecanic de cîteva ori.
apoi am ieșit să văd toată drama cu mortul din fața blocului,
pe care l-au trîntit chiar în pragul ușii de la ieșire,
cu bocitoare și fanfară.
nu mai știam cum să mă comport, așa că mi-am făcut cruce și
am făcut slalom printre ei.
semăna cu o îmbulzeală dintr-o piață de provincie,
nici pe astea nu mai știam unde să le pun,
m-am simțit distrus și apoi n-am mai simțit.

totuși, cînd nimic nu mai vibrează în proximitatea mea,
lucrurile nu mai par că există.
sînt lumi și lumi paralele în care cei dragi experimentează
fără să mă implic și eu.
puștiul mic și absent din fața spitalului onco.,
care așteaptă moartea cuiva în viitorul apropiat,
pentru a-și asuma de timpuriu toate ororile vieții.
și atunci îmi pun căștile în urechi,
fără să dau drumul la muzică.
se zice că e un tic post cernobîl și ăsta,
dar o las mereu pe confidența mea mistică,
sperînd că vreodată vor începe să livreze sunete,
în timp ce voi fi pe o stradă lăturalnică,
va răsuna șoptit și în același timp atît de clar,
vocea celor pe care îi mai știu doar din pozele alb negru.

Victor Țvetov a beneficiat de Bursa pentru scriitori basarabeni, acordată la ediția 3, în cadrul Burselor Cărturești

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.