6

Bogdan-Alexandru Stănescu | Anul 2023 pe piața de traduceri din domeniul beletristicii – Partea I

2023 a fost un an abordat cu prudență de editorii români, fiind de altfel anul cu scăderi record ale vânzărilor, mai ales în timpul verii. Așa se face că retrospectiva de față va fi mai puțin bogată și spectaculoasă față de cea de anul trecut. Nu lipsesc însă aparițiile eveniment, după cum veți vedea.
Îmi rezerv, așa cum am făcut-o și anul trecut, dreptul de a enumera, la finalul părții a doua a sintezei mele, și aparițiile din colecția Anansi, considerând că e în interesul cititorilor să aibă în față o retrospectivă completă a anului editorial 2023/traduceri literare. La fel, îmi rezerv luxul de face și câte o incursiune în zona non-ficțiunii, acolo unde simt că alăturarea cu ficțiunea nu e chiar consternantă.

Editura Humanitas fiction și-a consolidat și anul trecut linia editorială stabilă, împletind traducerile autorilor importanți cu sondări în apele contemporaneității. Trebuie neapărat menționat microromanul Starul (traducere de Andreea Sion), al samuraiului Yukio Mishima, un text aproape uitat și recuperat dintr-un număr al revistei Gunzo din 1960. Tot din zona autorilor de casă face parte și prima operă postumă a lui Amos Oz, Isus și Iuda (traducere de Ioana Petridean), care are la bază o conferință susținută de autor, în 2017, pe tema trădării. A apărut, în traducerea lui Bogdan Ghiu, unul dintre cele mai lăudate romane din spațiul literar francez al lui 2022: Magul de la Kremlin, al lui Giuliano da Empoli. Îmbinând documentarea cea mai riguroasă cu ficțiunea, romanul lui da Empoli este o adevărată frescă a Rusiei contemporane, de la ultimii ani ai lui Elțîn și ascensiunea lui Putin, până la războiul cu Ucraina. O altă apariție de marcă este romanul scriitoarei israeliene Zeruya Shalev, care marchează „transferul” ei de la Polirom: Destin (traducere de Ioana Petridean). Ca în majoritatea romanelor Zeruyei Shalev, și aici violența războiului și tensiunile politice reverberează în viața de cuplu, într-o scriitură brici, care ascunde însă multă sensibilitate. Continuă seria de autor Mario Vargas Llosa (și continuă să scrie Llosa!) cu distopia Vânturile (traducere de Tudora Șandru-Mehedinți), o carte-hibrid, amestec de eseu, povestire, discurs (anti-)ideologic, analiză a sfârșitului, fie el al ființei, cât și al societății ca atare. Continuă și seria de autor Milan Kundera cu traducerea celebrului eseu Un Occident răpit. Sau tragedia Europei Centrale (traducere de Bogdan Ghiu), la care se adaugă un alt discurs celebru, „Literatura și națiunile mici”, ținut de Kundera în 1967 la un congres al scriitorilor din Cehoslovacia, care i-a atras îndepărtarea din zona literaturii acceptate de stat. Tot în 2023, a apărut un alt volum de non-ficțiune din opera lui Milan Kundera, Cortina (traducere de Vlad Russo), un splendid eseu „în șapte părți” despre muzică, literatură, interpretare, cultură și… Kundera. 

Dat fiind că la romanul despre Thomas Mann, Magicianul, Colm Toibin a lucrat 20 de ani, trebuia să mai scrie ceva în paralel, ca să nu se plictisească. Iar de aici a rezultat splendidul Casa numelor (traducere de Mihnea Gafița), roman al Clitemnestrei, soața cu destinul cel mai tragic din ciclul mitologiei grecești. De fapt, un roman despre familiile disfuncționale, care se pare că existau și înainte de Homer. 
Un roman simpatic care a făcut ceva valuri în Franța, Clara citește Proust (traducere de Mădălina Ghiu), despre întâlnirea unei tinere cu literatura proustiană, vine să completeze tabloul aparițiilor Humanitas dinainte de Gaudeamus, când au apărut cele două volume-lovitură, ultimele semnate de Cormac McCarthy: Pasagerul și Stella Maris, ambele traduse splendid de Iulia Gorzo. Romanele formează un diptic ce are în centru doi frați, multă știință, peregrinări nesfârșite prin țara halucinantă care este America profundă și o prezență-absentă mereu amenințătoare și reprezintă, din păcate, testamentul literar al lui McCarthy. 

Nu pot începe retrospectiva aparițiilor din Biblioteca Polirom decât cu noua traducere a romanului Ulise, de James Joyce, un proiect care a durat cât o viață de adolescent și a fost dus cu brio la bun sfârșit de scriitorul și profesorul Rareș Moldovan (ediție îngrijită de același, în colaborare cu Erika Mihálycsa). Așa cum spune prefațatorul, profesorul Mircea Mihăieș, „Cine face efortul de a citi Ulise dobândeşte dreptul la o viaţă suplimentară, de desfătări literare paradiziace la capătul unei colosale aventuri iniţiatice. Traducerea lui Rareş Moldovan este un minunat ghid pentru a descoperi cele de mai sus.”
Polirom continuă publicarea scriitorului iordaniano-american Rabbih Alameddine, cu romanul Prin celălalt capăt al telescopului (traducere de Ona Frantz), o privire îndurerată aruncată asupra tragediei refugiaților sirieni, dar și o analiză profundă a experiențelor traumatizante suferite de persoanele LGBTQ. Ceea ce le unește este chiar încercarea scriitorului de a prinde în proza lui o câtime din intensitatea durerii autentice.
Un nou roman semnat de scriitorul columbian Juan Gabriel Vasquez, Când privești înapoi (traducere de Marin Mălaicu-Hondrari) se dovedește a fi și o meditație amară asupra istoriei secolului XX, dar și asupra amprentei ca o cicatrice lăsate de aceasta asupra indivizilor care joacă pe scena ei. Orice ar scrie Vasquez, când îl citești ai impresia că asiști la ceva cu adevărat important, o stare de „urgență” a literaturii pe care cu greu o găsești la alt scriitor contemporan.
Una dintre cele mai importante prozatoare americane contemporane, Joan Silber, este prezentă în oferta editurii cu romanul Secretele fericirii (traducere de Veronica D. Niculescu), roman complex, care străbate mapamondul și-și pune personajele în luptă cu arbitrarul vieții, pentru ca în cele din urmă să le abandoneze acestei lipse de sens numite viață.
Una dintre bucuriile anului trecut a fost apariția unui nou roman semnat de Steven Hall (cel cu Amintirile rechinului), Demonul lui Maxwell (traducere de Ariadna Ponta), un thriller literar excelent, care aduce pe alocuri cu Umberto Eco, dar nici nu te lasă să uiți că autorul este scenaristul jocurilor Crysis 3 sau Ryse: Son of Rome.

Și acum, tripleta de aur, încheierea anului: mult-așteptatul, mult-discutatul Crossroads al lui Jonathan Franzen (traducere de Alexandra Coliban, care a și primit Premiul „Antoaneta Ralian” pentru cea mai bună traducere, la Gaudeamus). Povestea unei familii din Midwest, la începutul anilor 70, dar și la începutul unei crize profunde, atât în sânul familiei, cât și al societății americane.
Romanul meu preferat de anul trecut, Lecții, de Ian McEwan (în traducerea lui Dan Mircea Alexandru Croitoru): povestea unui om care e posibil să fi fost distrus de un abuz sexual, dar e la fel de posibil să fi avut o viață pe cât de bună s-a putut. O istorie a secolului trecut și a începutului de secol XXI, Lecții este una dintre cărțile remarcabile ale ultimilor ani, semnată de un McEwan melancolic, înțelept, dar neiertător, ca orice scriitor care nu prea mai are nimic de pierdut, pentru că a câștigat tot. 
Cel mai recent roman al lui Salman Rushdie, Orașul victoriei (traducere de Dana Crăciun) spune, sub pretextul traducerii unei epopei antice, povestea unei posedări și a unei întemeieri. Este, în fond, povestea oricărei utopii, minunată în proiect și dezastruoasă în practică. Un roman care amintește de titlurile-forță ale lui Rushdie, în special de Pământul de sub tălpile ei.

În colecția de ficțiune a editurii Curtea Veche a apărut romanul scriitoarei amerindiene Louise Erdrich, Sentința (traducere de Andreea Florescu), în care personajul principal, în încercarea de a se reintegra în societate după ani lungi de detenție, se vede obligată să facă față fantomelor de tot soiul: de la cea care bântuie librăria în care lucrează, la fantoma memoriei și a identității. Un roman despre violența societății americane, dar și al violenței memoriei identitare, al unei culturi colonizatoare care sufocă orice tentativă de reinventare a celor pe care i-a condamnat la o existență precară.
Unul dintre cele mai bune romane de limbă engleză din 2022, Cartea formei și a vidului (traducere de Edith Negulici), a scriitoarei Ruth Ozeki (cea cu Poveste pentru timpul prezent, de mai anțărț), spune povestea unui băiețel care, în urma pierderii tatălui, începe să perceapă vocile obiectelor. O carte despre suferință și despre delicatețea iubirii într-o lume a consumului. 
Tot la Curtea Veche a apărut romanul Barbarei Kingsolver, Sub cerul liber, stăm în lumină (traducere de Anca-Maria Pănoiu), în care scriitoarea americană distinsă cu Premiul Pulitzer în 2023 spune istoriile paralele a două familii americane despărțite de un secol și jumătate de istorie. Pe de o parte, o familie ce trăiește în lumea lui Trump și a apocalipsei iminente, de cealaltă, același orășel, dar la 1874, în care sosește un entuziast adept al teoriilor lui Darwin, hotărât să schimbe lumea.
Și, în sfârșit, un nou roman al prozatorului mexican Juan Pablo Villalobos, Din foarfecă și din condei (traducere de Ioana-Gabriela Dumitrescu), în care un narator, care întâmplător e și scriitor, meditează asupra inutilității scrisului, neputându-se abține însă să descrie cele mai mici amănunte ale vieții cotidiene. Până când viața cotidiană o ia razna, așa cum se întâmplă la Villalobos. Dacă vă amintiți Fiesta în bârlog, știți la ce mă refer…   

Pe săptămâna viitoare!

BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU (n. 1979) este prozator, poet, eseist, traducător și editor. Între 2005 și 2019 a fost coordonatorul colecției Biblioteca Polirom, din cadrul Editurii Polirom. În prezent este director editorial al editurii Pandora M, din cadrul Grupului Editorial Trei, coordonatorul colecției Anansi. World Fiction. În 2010, a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul de dialoguri Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), volum nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013, a publicat la Editura Art volumul de eseuri Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis (Editura Cartea Românească), carte nominalizată la premiile Radio România Cultural. În 2017 a publicat romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (Editura Polirom), recompensat cu Premiul pentru proză al clubului de literatură Nepotu’ lui Thoreau, Premiul pentru proză Radio România Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambery, Franţa, ediţia 2018 și nominalizat pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2018. Romanul a fost tradus până în prezent în cinci țări (Franța, Croația, Ungaria, Bulgaria și Macedonia). În anul 2019 a publicat romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută, în 2021 volumul de poeme Adorabilii etrusci (Editura Charmides), nominalizat în 2022 la Premiile revistei Observator cultural, iar în primăvara lui 2022, romanul Abraxas (Editura Polirom). Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Opera lui Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Sue Prideaux, Edward Hirsch, Daniel Mendelsohn, Paul Auster, Philip Roth, Louise Glück și C.G. Jung.
“Particip în proiectul propus de Fundația Observator cultural, în sesiunea din septembrie 2022”.




There are no comments

Add yours

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.