cat

Cum să convingi o pisică

Aceasta este cartea pe care pisica ta nu vrea s-o citești. Ia-o cât încă n-a fost făcută franjuri!

Pe rafturile de leadership, influență, arta persuasiunii, retorică sau self-help nu vei găsi o carte mai simpatică decât asta. Și nu doar pentru că e cu pisici.

Nu se știe dacă Aristotel a avut pisică sau dacă vreo pisică l-a avut pe Aristotel. Cert este că marele filosof grec, care a pus bazele logicii și care a realizat mai apoi că logica nu e de ajuns pentru a convinge pe toată lumea, așa că a pus și bazele retoricii, ar fi avut mult de învățat de la cele mai pricepute negociatoare ale lumii: pisicile. Există chiar posibilitatea ca faimoasele sale “CATegorii” să nu fi fost numite astfel dintr-o simplă coincidență.

În schimb, un tip pe nume Jay Heinrichs și-a dat seama că, deși a scris un bestseller despre argumentație și persuasiune utilizat ca manual în universități din întreaga lume, continuă să piardă cele mai multe controverse cu pisicile sale. Așa că s-a hotărât să remedieze situația (sau măcar să încerce) și, pe parcurs, să-i învețe și pe oameni o chestie sau două despre persuasiunea felină.

Să vorbim puțin despre pisica mea și ce am reușit să rezolv cu ea în această dimineață, după doar 34 de pagini citite din această carte. Riga (da, așa a numit-o fratele meu, nu știu dacă fiindcă îi place Ion Barbu sau Letonia) are prostul obicei de a mă scuipa înainte de orice. Nu tu “miau”, nu tu “salut”. Cum mă vede, cum își deschide figura într-un rictus hâsâit.

Am tras de mult concluzia că nu mă suportă și m-am întrebat cu ce i-am greșit, dincolo de faptul că exist. S-ar putea să aibă legătură cu faptul că nu o las să se urce pe masă când luăm prânzul, chestiune pe care ai mei au ajuns de mult să o tolereze fără să zică “pâs”. Toată casa este teritoriul Rigăi, așa că de ce nu și masa plină cu mâncare prin care să-și bage coada și să pășească tacticos? A fost în mod evident gătită și pusă acolo pentru ea, iar, dacă se simte generoasă, va lăsa câte ceva de ronțăit și pentru oamenii ăștia care stau în jur ca fraierii. Protestul meu, urmat de îndepărtarea mâței, a fost primit cu frustrare și furie, emoții care în timp s-au decantat într-o antipatie profundă.

Din când în când, Riga este nevoită să rămână câteva zile singură cu mine și să negocieze cu dușmanul. Mai întâi mă scuipă, apoi mă ceartă, apoi mă lingușește până îi dau pliculețul ei preferat cu somon. În dimineața asta am fost agreabil cu ea, cum m-a instruit d-l Heinrichs, i-am ignorat înjurăturile, m-am făcut că nu-i aud mieunatul scârțâit și insistent, i-am vorbit frumos și, surpriză: a început să se gudure la picioarele mele, chiar dacă n-am simțit prea multă pasiune. În fața unei astfel de apropieri, chiar dacă forțată de împrejurări, am zis să n-o las prea mult să aștepte, m-am conformat ca un om cuminte, i-am umplut bolul cu delicii suculente. Apoi m-am așezat liniștit pe canapea și am așteptat-o să termine.

După ce și-a luat micul dejun, Riga a venit la mine, s-a suit pe canapea și, pentru prima oară după foarte mult timp, a început să toarcă în compania mea! Nu mi s-a așezat în poală și nici nu m-a lăsat să o mângâi (zgârie și mușcă imediat ce se simte atinsă cu intenție de persoane pe care nu le tolerează, printre care mă aflu și eu), dar aș zice că e un punct ok de plecare pentru relația noastră tumultuos hegeliană: ea a început să-și antreneze servitorul, iar eu am început s-o las să creadă că are, de fapt, puterea. (Dacă nu cumva chiar o are.)

How to Argue with a Cat nu-și propune în primul rând să le arate oamenilor cum să convingă o pisică să facă ceea ce doresc (multă baftă cu chestia asta!), cât mai degrabă cum să argumenteze ca o pisică în fața semenilor de aceeași rasă, fie că sunt prieteni, dușmani, iubite, șefi sau subalterni. Pariul cărții: dacă poți să influențezi o pisică, atunci poți influența pe oricine. Așa că titlul ei ar putea la fel de bine să fie “How to Argue LIKE a Cat”.

PS: Pentru amatorii de retorică, una dintre cele trei arte antice ale discursului (alături de gramatică și logică), asta s-ar putea să fie cartea perfectă cu care să vă începeți studiul într-un mod lejer și amuzant. Cei care caută să aprofundeze oratoria și argumentația ar putea încerca mai departe Thank You for Arguing, cartea care l-a făcut celebru pe Jay Heinrichs, posesor de pisici care predă retorică la universități importante din SUA, la NASA și la Pentagon.

Pentru cei interesați mai degrabă să-și extindă cunoștințele de pisicologie, recomand Cat Sense, de John Bradshaw, expert mondial în antropozoologie și comportamentul animalelor. Pa și pusi!



There are no comments

Add yours