Hiccup. Un mini-centru comunitar cu aromă de cafea

Spațiul ăsta de câțiva metri pătrați din Vaslui pare o capsulă ce conține întreaga lume hip a unui mare oraș: o bibliotecă, pe care sunt așezate exemplare din  Homo Deus, Istoria Albinelor și Atlasul Frumuseții, alături de un aparat de radio retro, din care se-aud râsetele din matinalul de la Radio Guerrilla. Peste caloriferul de la geam e improvizată o băncuță cu perne. În peretele din cărămidă aparentă de pe stânga sunt fixate rafturi, iar pe ele sunt plante minuscule și statuete de arici. Irina și prietenul ei, Ciprian Hordilă, au acasă un arici pe nume Khara și s-au gândit că ar arăta frumos să facă din el simbolul localului. Oricum, bufnițe erau prin toate cafenelele. Au ales numele Hiccup, după personajul principal al desenului animat How to Train Your Dragon. 

În fiecare dimineață, zeci de vasluieni stau la coadă pentru un espresso sau un cappuccino. Sunt tineri în pantaloni scurți, doamne parfumate, cu fuste funcționărești, mame cu copii, polițiști. Spre deosebire de alte locuri de felul ăsta de prin București, Cluj sau Iași, aici clienții nu-și așteaptă cafeaua în liniște, ci discută între ei sau cu Irina. Elevii de liceu îi aduc desene cu arici sau mici obiecte care se potrivesc în peisaj. Cu micile lui gesturi familiare, cu zâmbetele și conversațiile sale, Hiccup pare un mini-centru comunitar cu miros de cafea. 

Ciprian Hordilă ne spune cum a început povestea Hiccup din Vaslui, un loc pe care îl crește cu inspirația din Cărturești. Dincolo de Hiccup, Ciprian face parte din echipa Cărturești, unde, de câțiva ani, este manager regional al librăriilor din Iași, Suceava și Chișinău.  

Cum a început povestea ariciului Hiccup?

De la început ne-am dorit un loc prietenos, un loc cald, în care să te simți aproape ca în sufrageria de acasă. În același timp, ne-am dorit un loc ludic și ne-a inspirat ariciul pe care îl aveam ca animal de companie. Iar numele Hiccup vine de la un personaj din animația How to train your Dragon. 

Când ai simțit prima dată că este o afacere?

Nici acum nu ne place să o numim afacere, deși au zburat deja trei ani și jumătate de la deschidere. Dar ne-am dat seama că ne-am „împământenit” în momentul în care am început să cunoaștem clienții, să știm deja ce gusturi au, când aceștia deja puteau cere „ca de obicei”, ori când altcineva remarca faptul că „azi ești mai veselă decât ieri”. 

Iar mai apoi, am mai simțit o dată-n plus că ne-am împământenit când ne-am făcut prieteni printre clienți și am început să împărtășim o grămadă de lucruri. 

 Cât de mult ajungeți la gustul local prin ceea ce faceți?

Credem că prin căldura locului, prin felul nostru de a fi, prin evenimentele în care ne-am implicat și prin cappuccino – prin toate astea am reușit să creăm o mică comunitate. Nu cred că noi am fost cei care ne-am adaptat unui specific existent, ci împreună cu clienții noștri am reușit să imprimăm un gust local.

Cafeaua, de obicei, creează în jur comunități și inspiră la acțiune locală. Cum se întâmplă la voi? Ce ați dezvoltat pe lîngă cafea?

Adevărul este că ne bucură nespus de mult faptul că în jurul cafenelei s-a creat o mică comunitate și asta ne motivează să facem lucruri cât mai frumoase în continuare. Până să ajungem aici,  erau însă doar ideile noastre și ceva incertitudine, după care a prins contur spațiul de care am fost foarte mulțumiți. Am pus cărți pe rafturile de lemn, am așezat mici obiecte de decor, un radio retro și am dat viață locului cu flori și plante. 

Au apărut primii clienți, mulți dintre ei au devenit apoi prietenii noștri. Ei și-au făcut aici alți prieteni și așa s-a creat un nucleu. În tot acest timp, noi am preparat cafea, dar ne-am și implicat în multe proiecte locale. Am participat la festivalul Open Camp, cu o cafenea mobilă, am organizat diferite spectacole, am încurajat inițiative ale grupurilor de liceeni din oraș și am încercat să aducem mereu câte ceva nou în cafeneaua noastră. Ne bucurăm când cineva ne răsfoiește raftul de cărți și ne întreabă dacă poate să își ia un roman acasă, sau când ne laudă designul interior, ori cand din ce în ce mai multe mame cu copii mici se opresc pe terasa noastră de sub tei. 

Putem spune că suntem un mini-centru comunitar cu aromă de cafea.  

Cum se bea cafea în orașul Vaslui? Ce se vinde mai mult?

Cafeaua se bea, cum e și firesc, în special, la primele ore ale dimineții. Atunci vin grăbiți mulți funcționari sau oameni care lucrează în apropiere sau care au treabă pe la vreo instituție. Mai spre amiază, apar grupuri de tineri, familii sau mămici ieșite la plimbare cu bebelușii. Cel mai mult se bea cappuccino, iar în sezonul cald, frappe-ul.

Cum se vede Hiccup după izolare și starea de urgență?

Noi tot timpul am asociat cafeaua cu revitalizarea, cu trezirea la viață. Odată cu ridicarea stării de urgență și a restricțiilor de circulație, oamenii au simțit nevoia firească de socializare, de trezire. Și s-au întors în locul de unde își luau energia și unde puteau să se regăsească cu amicii. Hiccup a rămas aceeași oază micuță, același loc de întâlnire, iar oamenii par un pic mai deschiși. 

Care este urgența unui antreprenor local? Ce ați vrea să se întâmple mai mult?

A fi antreprenor local într-un oraș mic, a te întoarce acasă din orașe mari sau din străinătate, pentru a pune bazele unei afaceri, necesită mult curaj. De multe ori, lași în urmă ani de muncă în alte locuri și îți pui toate speranțele într-un proiect a cărui perspectivă nu o poți estima. Probabil, o schemă de facilități din partea anumitor instituții ar fi de mare ajutor (încurajarea angajării anumitor categorii de persoane, scutirea de la plata unor taxe sau acordarea altor facilități fiscale etc). 

Iar ce ține de comunitate, este foarte important ca oamenii locului să susțină și să încurajeze afacerile locale mult mai mult. 

Ce v-a ajutat cel mai mult să deveniți un brand local?

Oamenii din jur, care au devenit prietenii noștri, precum și felul nostru de a fi și faptul că încă de la început ne-am implicat și am susținut mai multe proiecte și inițiative locale – participări la festivaluri, organizarea de evenimente culturale. Neapărat de menționat este și atmosfera de la noi: cafea, cărți, plante, mici tablouri. 

Ce v-a fost cel mai greu?

Cel mai greu ne-a fost să ne apucăm efectiv de treabă, să punem în practică toate ideile pe care le coceam în minte de ceva vreme. Greu a fost și să stai cu emoții că poate locul pe care-l vei construi nu va arăta ca cel proiectat în mintea ta și că nu va transmite energia pe care o dorești. Totul a devenit mult mai plăcut odată cu inaugurarea cafenelei. Sunt deja trei ani și câteva luni de atunci și încă nu ne dăm seama cum a zburat timpul. 

Ce vă diferențiază față de ceilalți?

Nu ne-am pus problema în felul acesta până acum, iar modelul nostru nu este construit pe mecanisme de piață, concurență. Am făcut ce am simțit și ne-am implicat foarte mult la fiecare detaliu, cel mai important pentru noi fiind crearea unei atmosfere plăcute. Tot ce ne dorim este să păstrăm vie această atmosferă, să strângem o comunitate în jur, să întreținem această comunitate și să înviorăm cât mai mulți oameni dimineața. 

Ce alte afaceri locale vă plac și le recomandați?

Ne bucurăm să vedem că nu suntem singuri și că în jurul nostru iau naștere diferite inițiative ale unor antreprenori tineri. Ne place atelierul de biciclete Bike On, abia așteptăm sa mancăm pleșcaviță de la Bucătarul Rac, ne distrăm vara alături de prietenii noștri de la Garaj și recomandăm cu căldură cioco-mierea de la Apisrom și dulcegăriile de la Zmeurișul Coasta Neagului. 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.