Ioana Bâldea Constantinescu | With Or Without Us

Seismică. E cuvântul cel mai nimerit, pentru mine, în relație cu volumul de memorii semnat de Bono, Surrender (Editura Litera, 2023). Sau, cel puțin, așa mi se pare acum. În următoarele minute e posibil să mi se pară, din nou, palimpsestică. Ieri mi s-a părut inflamatorie. Alaltăieri, confesivă până la nuditate emoțională absolută. La începutul săptămânii era tulburătoare. Haotică. Sincretică. Politică. Periculoasă. Istorică. Penitentă. Orgolioasă. Devoratoare. Spectaculoasă.

Bono, aka Paul David Hewson, e fiul lui Iris, mama a cărei pierdere îi fracturează existența, și al lui Bob, tatăl plin de revelații, deși zgârcit ca Scrooge cu cuvintele, e soțul care îi dedică lui Ali cartea despre viața lui de star rock, e prins între punk și pop, e trickster și poet, e mistic și militant politic, e The Fly și MacPhisto, e filantrop, e narcisist care se autoflagelează discursiv când și când, e leader-ul și elementul potențial perturbator al trupei, e personaj de animație Disney și legendă care-și detaliază în pagină propriul cult.

Cartea, în sine, e un show, un playlist, e declarație explozivă de sine, întreruptă de melancolii de toate felurile, crize mistice, crize creative, crize de cuplu, crize de management al trupei, crize de marketing (incidentul din 2014, cu Songs of Innocence, asupra căruia voi reveni, a schimbat felul în care ne apărăm, online, intimitatea și spațiul personal).

De la mulțimi furioase care-i atacă mașina la planuri de răpire, Bono e personaj în propriul său thriller care are, întotdeauna, soundtrack.

Îl citesc și mă fură muzica. Mă duce de la Pride la One, de la If God Will Send His Angels la Who’s Gonna Ride Your Wild Horses, de la All I Want Is You la With Or Without You. Sună a Doors, a Coldplay, a trecut și a viitor și a moment unic în istoria muzicii pe care chitara lui The Edge și vocea lui Bono îl amprentează într-un sound imediat recognoscibil, în care ideea are trup fluid, melodic, incandescent. 

Bono a scris muzică inspirată de romanul lui Rushdie, The Ground Beneath Her Feet/ Pământul de sub tălpile ei (unul dintre preferatele mele), a crescut cu capul plin de Bowie și de Ramones, a obținut ștergerea datoriilor țărilor africane care luptau cu sărăcia într-un efort de lobby aproape incredibil, și-a trimis albumul, Songs of Innocence, în biblioteca audio a tuturor utilizatorilor de iTUNES gratis, a cântat la metrou, în Kiev, după invadarea Ucrainei de către Rusia. Sunt decupaje aleatorii dintr-un parcurs sinuos, cu volute existențiale care merg de la scandalos la memorabil. E un personaj contestat, controversat, adulat și paradoxal.

Surrender e, ea însăși, un continuum lirico-poetic în care, pe armătura a 40 de piese, cititorul e invitat în intimitatea unei cariere (și a unei căsnicii) de 40 de ani. Nu are cum să nu fie o scriere excentrică. Surprinzătoare, însă, sunt momentele de umor, de duioșie, uneori chiar și de panică. Momentele (extinse și minuțios analizate) de căutare spirituală, update-urile frecvente și feroce negociate cu restul membrilor trupei ale procesului creativ. 

E o carte prin care trec personaje larger than life, ca într-un hall of fame transformat într-un carusel de imagini alcătuit parcă după un algoritm al scrollat-ului compulsiv. Paul McGuinness, cel pe care Bono îl numește „acest Winston Churchill al rock-ului”. Bob Dylan. Frank Sinatra. Steve Jobs. Angela Merkel. Nelson Mandela. Lista poate continua (și continuă) pe durata a sute de pagini în care Bono aduce, în paragrafe învecinate, versurile lui Yeats și Banca Mondială, pe Oscar Wilde și distanța de la The Joshua Tree la Achtung Baby. În tot acest timp, plouă cu premii și cu bombe IRA. Cam în același ritm.

În cartea aceasta, însă, încap mai multe cărți, mai mulți sâmburi epici. Încape și un poem de dragoste pentru Ali. Și un album foto. Și o relație concertistică, intensă, bântuitoare cu cititorul. Fredonezi mental mult timp după ce o termini. Cu vocea lui, strălucitoare sub reflectoare, făcându-și loc în mulțime.

“I’m a musician. I write songs. I just hope when the day is done I’ve been able to tear a little corner off of the darkness.”

🔸🔸🔸

Am absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii Bucureşti, specializarea Engleză–Spaniolă, şi un masterat în Studii Culturale Americane la aceeaşi facultate. Am lucrat 19 ani ca jurnalist de radio. 
Între interviurile care mă bucură încă le păstrez pe cele cu  David Lodge, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Sarah Dunant, Alain de Botton, David Mitchell, Andrew Solomon, Evgheni Vodolazkin, Richard Flanagan, Ludmila Ulițkaia, Guzel Yakhina, Jón Kalman Stefánsson, Elizabeth Gilbert, Isabel Allende, Mathias Énard, Jhumpa Lahiri, David Grossman, Bernardine Evaristo, Dalia Sofer, Irene Vallejo și, mai nou, Anthony Doerr. Mai sunt suficient de mulți cât să cădem într-o enumerare plictisitoare. 
Am colaborat cu Esquire, The One, ELLE, Forbes Life și Harper’s Bazaar.
Din 2022 semnez, pentru Forbes Life, editorialul #backtoLIFE și pentru revista ELLE, interviuri cu scriitori, artiști și provocatori culturali care mi se par interesanți.
Am tradus din limba engleză Povestea lui Peter Iepurașul, de Beatrix Potter (Editura Art, 2013), Malala și creionul magic (Arthur, 2019), Carton, de Doug TenNapel (Arthur, 2019), din franceză volumul 12 creatoare care au schimbat istoria, de Bertrand Meyer-Stabley (Editura Baroque Books and Arts, 2014).
În martie 2015 am publicat, la Editura Humanitas, volumul de proză Dincolo de portocali, nominalizat, în 2016, la Premiile revistei Observator Cultural.
În 2017 a apărut, la aceeași editură, romanul Nautilus, urmat, în 2019, de Poveste pentru Maria, la Editura Nemira, volum nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor din România. Am publicat, de asemenea, proză scurtă și eseu în antologiile Selfie (Editura Arthur, 2018), Dragă Virginia (Black Button Books, 2019) și Literatura la feminin. O antologie (Editura Seneca, 2021).În 2020 am lansat ioanabaldea.com, o platformă de întâlniri, interviuri, reflecții și intersecții de idei, mai mult sau mai puțin culturale. Din 2023 sunt moderatoarea podcastului #CuVoceTare, al Editurii Litera.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.