2329415-0

KLAUS SCHULZE – ANGST

Coloana sonoră a unei angoase

Unul dintre pionierii muzicii electronice din școala berlineză, Klaus Schulze a debutat solo în 1972 cu “Irrlicht”, disc care se află sus în topul meu de muzică electronică din toate timpurile. “Irrlicht” are și o poveste interesantă, ca producție: deși tot ce se aude pare generat de sintetizatoare, artistul a folosit în mare parte înregistrările unei orgi trecute prin mai multe efecte și atent manipulate digital.

 

Schulze și-a făcut debutul muzical ca percuționist, mai întâi în “Psy Free”, iar mai departe în trupa-cult “Tangerine Dream”, de care s-a despărțit în momentul în care și-a dat seama că are mult mai multă libertate artistică pe cont propriu. A rămas îndrăgostit de tobe programate, însă, iar “Angst” o dovedește din plin, mai ales în cea de-a patra piesă, “Surrender”.

Apărut în 1984, “Angst” e la origine coloana sonoră a unui film cu același nume. Pelicula nu este totuși un film de referință (povestea destul de banală a unui psihopat ucigaș în serie), dar muzica salvează întreaga idee, fiind ușor de digerat pentru un disc conceptual. Mai mult, “Angst” induce sentimente de transă chiar și fără film, care e oricum foarte greu de găsit pe internet sau în magazinele de specialitate.

După cum recunoaște într-un interviu din 2005, Klaus Schulze a avut mână liberă în compunerea acestei coloane sonore, regizorul austriac Gerald Kargl fiind destul de secretos cu proiectul său. Astfel, Schulze a primit scenariul cu mult timp înainte de începerea efectivă a producției, construcția firului epic fiind determinată din start de sunetele compuse de german, lucru care i-a oferit ocazia să-și pună din plin imaginația la contribuție. Întrebat în același interviu de ce nu lucrează cu producători americani din zona Hollywood-ului, Schulze a spus că nu îi place să primească în continuu indicații “prețioase” din partea lor, care i-ar submina și sabota estetica.

“Freeze”, piesa care deschide discul, are o atmosferă misterioasă și întunecată (din ce s-ar chema, ca gen, “dark ambient”), potrivindu-se perfect cu începutul în care eroul principal iese din închisoare. “Pain”, pe de altă parte, este aproape jucăușă, în perfectă opoziție cu titlul, având la bază și tobe programate electronic. Preferata mea de pe întregul disc este “Beyond”, cu percuție minimalistă și multe sintetizatoare old-school (instrumente pe care Schulze le stochează și folosește într-un studio-mamut).

Ascultare plăcută și poate vedeți și filmul, complementar coloanei sonore de pe acest vinil, în ediție remasterizată 2017.

 

 



There are no comments

Add yours