Moni Stănilă: 📚 „Ai nevoie de lectură, de sensibilitate, de atenție și dragoste față de viața din jur”

La Editura Prut International a apărut Prietenii Soarelui de Moni Stănilă, o carte pentru copiii curioși să afle mai multe despre corpurile cerești și aventurile lor, cu ilustrații de Stela Damaschin-Popa. Informațiile pe care le pot afla cei mici citind această carte sunt de actualitate – de la cum putem ajuta planeta în acest moment până la modalitățile de a deveni noi înșine prietenii Soarelui. Dar și ai Terrei sau ai Lunii. Am dialogat cu autoarea pentru a afla mai multe:

Referințele din fotbal apar atât în cel mai recent volum de poezie, Ofsaid (editura Nemira), cât și în Prietenii Soarelui, cartea ta pentru copii. Care este prima amintire legată de o minge de fotbal? Cum a crescut în timp pasiunea pentru fotbal?

Nu îmi amintesc chiar primul contact cu mingea. Însă mi-a rămas bine întipărit în minte că la noi la Tomești se juca de 1 mai Cupa de ciocolată la fotbal. Desigur, jucau doar băieții, doar în mod excepțional jucau și fete. Într-un an m-au invitat și pe mine, deși – cu toată sinceritatea îți spun – nu jucam excepțional. Cred că pur și simplu le lipsea un om. Și-mi doream enorm să merg, dar nu m-au lăsat părinții. Au zis că îmi voi strica singura pereche de adidași pe care o am. Eu cred că nu acela a fost motivul. Dar mi-a fost ciudă că nu m-au lăsat.

Cum a fost trecerea de la poezie la literatura pentru copii? Care au fost provocările?

Nu am simțit niciodată trecerile. De la poezie la roman, de la roman la roman de adolescenți sau, uite, la această carte. A venit cumva natural. Mă gândesc la un moment dat că aș vrea să scriu un roman sau o poveste pentru copii. Și rămân cu dorința asta până se coace ceva în minte, după ce se coace, aștept să primească o formă clară, apoi scriu dintr-o răsuflare.

Ilustrațiile care însoțesc cartea ta sunt realizate de Stela Damaschin-Popa. Când erai mică, cât conta textul, cât ilustrațiile? Care au fost cărțile care te-au impresionat, ce elemente te atrăgeau?

Îmi amintesc conținutul poveștilor, prea puțin ilustrația. Însă nu aveam ilustrații atât de frumoase ca astăzi. Din cauza asta mi-e greu să îmi amintesc. Cred că dacă aveam cărți ilustrate de Stela, mi le aminteam precis.

Din literatură mi-a rămas în minte doar ilustrația de la Til Buhoglindă. Citeam mult în copilărie din colecția de Povești nemuritoare, care, dacă îți amintești, nu aveau ilustrație. Apoi am fost marcată definitiv de trilogia lui Dumas. La fel, fără ilustrații, dar am în minte până astăzi coperta de la Vicontele de Bragelonne. Însă momentul în care am fost acaparată de o carte ilustrată (eram deja mărișoară) a fost când am primit de la cineva Biblia pe înțelesul copiilor, cu reproduceri după tablouri celebre. Cred că atunci am început să îmi doresc să fac arte plastice. Dar realitatea e asta: povestea a primat întotdeauna pentru mine.

Intrând în corpul cărții, aflăm că există și printre corpurile cerești supărări și plictiseală. Cum scapă de ele?

Nu e ușor, fiindcă au atât de mult timp la dispoziție. Îți dai seama? Cred că sunt singurul om căruia îi place să se plictisească. Să nu pot face mare lucru și să mă uit pe fereastră. Deci m-aș fi descurcat cu timpul unui corp ceresc, totuși îmi dau seama că devine o sarcină foarte dificilă pentru o stea sau o planetă să scape de plictiseală, cu supărările e un pic mai ușor. Însă după ce Terra a fost mișcată de pe axa ei, încep o serie de schimbări și totul devine fascinant și atrăgător.

Apariția unor forme de viață pe Terra, înflorirea și bucuria par să stârnească și mici invidii printre corpurile cerești.

 🌌 Apariția vieții atrage corpurile cerești. Soarele 🌞 însuși e înmărmurit. Și își începe șicanele cu Luna 🌕 , pentru că Luna, fiind satelitul natural al Terrei 🌍, crede că e mai îndreptățită să se considere parte din procesul creației. Ceea ce e adevărat, dar la fel de adevărat e că Soarele rămâne la rândul lui vital pentru dezvoltarea vieții pe Terra. Pluto însă începe să se simtă și mai însingurat, fiindcă e prea departe ca să poată urmări totul. Mă gândesc că ar fi frumos cândva să scriu povestea acestei planete pitice. 🌑 Pluto – cel depresiv și singur.

Copiii pot afla prin intermediul acestei cărți foarte multe lucruri noi. Totodată, Prietenii soarelui le poate deschide apetitul pentru lecturi despre apariția formelor de viață pe Terra sau despre dispariția dinozaurilor. E dificil să explici copiilor aceste evenimente majore ale omenirii. Cum a fost să scrii despre ele, pe înțelesul celor mici?

A fost și scopul acestei cărți, să învețe prin joacă, prin lectură. Am introdus multă informație și chiar sper că am reușit să o fac fără să las impresia că îi pun pe micii cititori la treabă. Am încercat să ambalez sub forma poveștilor toate informațiile introduse în text, ca să nu las nici un moment să se întrevadă această funcție pedagogică a cărții.

Ai avut nevoie de o documentare specială pentru a scrie o carte în care personajele sunt corpurile cerești?

📖 Da, pentru că deși am știut cândva o parte din aceste informații, le-am uitat. A trebuit să reiau, să caut, să îmi notez tot ce am crezut că îmi va folosi. Nu am făcut-o chiar matematic, nu cred că am introdus toate planetele din sistemul nostru solar, dar am făcut aluzii la anumite informații fascinante, de exemplu: ploaia cu diamante de pe Saturn.

În acestă carte atingi și subiecte de mare actualitate, cum ar fi nocivitatea plasticului, deșeurile radioactive, războaiele. Personajul Lelica prin acțiunile ei îi îndeamnă și pe ceilalți la activism, fie ei copii sau tineri.

Sunt aceste două direcții pe care am vrut să le îmbin. Faptul că Lelica devine prietena Soarelui și a Lunii fiindcă citește povești. Spre deosebire de toți ceilalți care se ascund de soare și verifică condițiile meteo doar în aplicații, ea se uită la cer, se bucură de natură, dar e și o cititoare. Cumva am încercat să sugerez că ai nevoie de lectură, de sensibilitate, de atenție și dragoste față de viața din jur, ca să începi să înțelegi importanța mediului înconjurător. Și atunci când ea observă plasticul și deșeurile din jurul ei, se implică, face curățenie. Mai mult, devine un model. Iar Soarele și Luna o îndrăgesc. Ceea ce ar trebui să determine cititorul să vrea să devină un prieten al Soarelui, al planetelor, al corpurilor cerești. Și o poate face foarte simplu, devenind responsabil, dar și rămânând un cititor fidel. Pentru că e acest cod după care recunoaștem prietenii Soarelui: ei citesc și au grijă de planeta noastră.

Generațiile de copii de acum sunt mult mai conștiente de pericolele la care e supus mediul și înțeleg că pot contribui la speranța de viață a Terrei. Ne povestești câteva dintre reacțiile copiilor din timpul lecturii acestei cărți?

Aici e mai complicat să răspund. Ți se va părea ciudat, cred, dar încă nu am avut întâlniri cu copiii. N-am făcut lansări la această carte. Nu aș putea spune de ce. Am vrut să îi dau drumul singură în lume. E clar că la un moment dat va trebui să mă văd cu micii cititori. Dar încă nu am făcut-o. Deși mi s-a transmis de la editură că al doilea tiraj va fi necesar mai repede decât ne-am imaginat.

Totuși, Stela Popa-Damaschin a fost la o școală cu cartea noastră, și era încântată de copiii de acolo. Nu toți citiseră cartea, însă părinții le-au dăruit elevilor această carte ca să marcheze începutul clasei întâi. Și am rămas înțeleși ca după ce toți vor citi cartea, să merg să discut cu ei. Atunci voi putea să răspund mai bine la această întrebare. Chiar dacă, mărturisesc, iar tu ca scriitoare mă înțelegi, e o mare bucurie să vezi că o carte reușește să se miște sportiv (ca să revin la prima ta întrebare), fără să fie dusă de mână printre cititori.

Interviu realizat de Andra Rotaru.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.