Alexandru Solomon & Andrei Rus: E important să ne scuturăm bine și să cercetăm cum stau, de fapt, lucrurile

Foto via www.facebook.com/one.world.romania

Mottoul din anul acesta este #GetReal. Ce ați vrut să transmiteți prin asta?

Că, atunci când suntem înconjurați de tot felul de pseudo-profeții, paranoi, isterii colective și mistificări, e important să ne scuturăm bine și să punem mâna și mintea să cercetăm cum stau, de fapt, lucrurile. Sperăm ca filmele prezentate în această ediție de festival (aproape 100), numeroasele dezbateri pe teme diverse privind drepturile omului și evenimentele conexe construite pe tot felul de formate speciale vor contribui, măcar puțin, la această revenire la realitate (și la realități) a tuturor celor care vor participa la ele.

Filmele din acest an au în primul rând în vedere problemele social-politice acute din prezent, însă care au fost celelalte criterii pentru selectarea lor?

Criteriile au ținut cont de mai mulți factori, cei mai importanți fiind structura secțiunilor festivalului și calitatea filmelor convenită, de comun acord, de noi și de Mona Nicoară și Adina Brădeanu, selecționere ale One World Romania. De exemplu, știam sigur de la început că dorim să acordăm o atenție semnificativă unor filme care prezintă influențele unor evenimente din trecut asupra prezentului, ceea ce a condus la apariția mai multor secțiuni („Trecutul prezent”, „50 de ani din 1968”, „Memoria arhivelor”) și la căutarea în mod particular, încă din faza de preselecție, a unor filme pe aceste teme. Apoi, prezența unor secțiuni a fost practic indicată de evenimente și dezbateri ample din ultimul an din societatea românească, precum justiția („În fața legii”), drepturile persoanelor LGBTQ („Politicile sexului”), educația („Învăț și dezvăț”) sau revirimentul discursurilor extremiste peste tot în Europa și în lumea Occidentală (secțiunile „Pe o pantă periculoasă” și „Caut țară”). Iar două dintre secțiuni („Arta care mișcă lumea” și „Lupte solitare”) au fost rezultatul descoperirii mai multor filme entuziasmante care aveau în comun o temă de plecare.

Pare că relația cu trecutul este o temă importantă anul acesta, fie că este vorba despre individul în legătură cu istoria statului de care aparține, fie despre artistul care lucrează cu imagini de arhivă. De unde această preocupare?

Are legătură cu ce explicam în răspunsul la prima întrebare, dar și cu împlinirea, în 2018, a o sută de ani de la Marea Unire, când prevedeam că se vor organiza tot felul de sindrofii și evenimente pompieristice, menite să-i îndobitocească – în loc să-i deștepte în raport cu trecutul – pe cetățenii României. Și de aceea, am decis că e o responsabilitate pe care o avem de a programa filme care nuanțează acest trecut și nu îl prind în formule simpliste și schematice. Iar preocuparea pentru arhivele de filme e în același timp o extensie a interesului nostru din ultimii ani pentru revitalizarea și repunerea în circulație a arhivei „Sahia”, precum și o manifestare a crezului nostru că fără arhive trecutul ar putea fi mult mai lesne transformat în folosul deținătorilor puterii din prezent.

Una dintre secțiunile festivalului este „Învăț și dezvăț”, dedicate dezbaterii privind reconsiderarea și reînnoirea procesului educațional. Unul dintre aspectele (numeroase) pe care programa școlară actuală îl pierde din vedere este educația despre mediul audiovizual. Care sunt consecințele absenței unei astfel de educații?

Una dintre consecințele grave e cu siguranță formarea de generații care, deși sunt expuse constant la tot felul de stimuli audio-vizuali, care emană de peste tot, nu dețin abilități și tehnici de a le decripta. În felul acesta, desigur, vor deveni „victime” aproape sigure ale propagandelor de toate felurile, ceea ce convine și va conveni întotdeauna sistemelor deținătoare ale cheilor puterii, indiferent de coloraturile lor politice și de statele în care acționează.

Câteva cuvinte despre invitații de anul acesta și un motiv pentru care sunteți entuziasmați să îi întâlniți.

Ah, în primul rând nu am avea cum să nu fim entuziasmați să îi întâlnim pe cei care au realizat filmele pe care le-am tot rediscutat și revăzut săptămâni în șir. E o curiozitate firească, puțin copilărească poate, dar de neevitat. Suntem foarte bucuroși că aproape două treimi dintre realizatorii filmelor au acceptat invitația noastră de a participa la festival și a dialoga cu spectatorii. Iar faptul că printre aceștia se numără și cineaști foarte cunoscuți pasionaților de documentare, precum Mila Turajlic, Vitali Manski, Thierry Michel, Boris Mitic, Pamela Yates și Paco de Onis, Peter Forgacs sau Bill Morrison, ne onorează; ca să nu mai vorbim despre prezența la București a invitaților speciali ai festivalului, Kazuo Hara și Sachiko Kobayashi, două legende ale cinematografiei mondiale, cărora le și dedicăm o retrospectivă.

O carte citită în ultimul an care tratează una dintre temele propuse anul acesta la One World Romania.

Andrei: Corneliu Zelea Codreanu – ascensiunea și căderea Căpitanului, de Oliver Jens Schmitt

Alecu: Acasă, pe drum. 4 ani teleleu, de Cosmin Bumbuț și Elena Stancu.

Interviu realizat de Ana Uluceanu.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.