Magda Cârneci și Andra Rotaru în dialog despre „Râsul Medusei”, de Hélène Cixous

📖 Publicat în 1975, și tradus apoi în multe limbi, Le rire de la Méduse a devenit unul din textele legendare ale mitologiei eseurilor feministe, începând cu Mary Wollstonecraft în secolul al XIX-lea și Virginia Wolf la început de secol XX, continuând cu Simone de Beauvoir, Germaine Greer, Betty Friedan, Eve Ensler, Maya Angelou sau Margaret Atwood etc. în a doua jumătate. Recent, Râsul Medusei de Hélène Cixous a fost tradus în limba română de Magda Cârneci, apărând la editura Tracus Arte. Pornind de la acest volum, vă invităm la un dialog cu Magda Cârneci, realizat de Andra Rotaru:

⚫ Publicat în Franța în 1975, Râsul Medusei de Hélène Cixous apare în traducere, în România, de abia în 2021. Cum vă explicați această întârziere și cum ați ales să traduceți acest volum?

Într-adevăr, e uimitor că a trebuit să treacă atâția ani ca acest manifest feminist tradus în multe limbi în ultimele decenii, să apară și în română. A existat închiderea politică din timpul comunismului, a venit perioada tranzițională și postcomunistă, suntem în plin capitalism liberal și întotdeauna urgențele culturale au fost – sau au părut a fi – altele. Deși s-a tradus enorm în România în ultimii 30 de ani, tot nu s-a tradus destul. Există încă la noi un decalaj în privința absorbirii curentelor ideologice internaționale din ultimii 50-60 de ani, decalaj care-și spune cuvântul mai ales în privința feminismului, mi se pare. După traducerea unor titluri de autoare feministe americane în colecția „Studii de gen” a editurii Polirom, după apariția unor autoare românce notabile în domeniu, am considerat că e momentul unei lecturi diferite, venind dinspre domeniul feminismului francez, mai filosofic și mai literar.

Există încă la noi un decalaj în privința absorbirii curentelor ideologice internaționale din ultimii 50-60 de ani.

Magda Cârneci

⚫ Cât de pregătiți sunt cititorii și cititoarele din România pentru această carte?

E o bună întrebare. Textul acestui manifest feminist este scris dintr-o perspectivă filosofică marcată de Michel Foucault și Jacques Derrida, dar și sub influența psihanalizei franceze practicate de Jacques Lacan pe linie freudiană. Dar Hélène Cixous se detașează totuși de acești autori care i-au fost prieteni și propune un text (scurt de altfel) scris cu vervă și libertate interioară, în care se delimitează de multe prejudecăți și care se citește cu ușurință și plăcere. Chiar dacă cititoarele și cititorii din România nu sunt obișnuiți cu numele menționate înainte, ei vor avea la lectură surpriza unei stări de inventivitate ideatică și stilistică care-i va încânta și le va elibera mintea.

⚫ Mai sunt prinse femeile de astăzi în țesăturile diverselor forțe coercitive? Cum ați descrie femeile de astăzi?

E dificil să generalizezi despre o jumătate din populația globului, prinsă în culturi și situații politice extrem de diferite. Și totuși există un mare pas global înainte în ce privește conștientizarea condiției și poziției femeii în lumea de azi – asta nu se poate nega. În ciuda faptului că mai rămân restricții și legislații abuzive de tot felul în diverse țări, cred că trendul general merge – cu viteze foarte diferite – înspre emanciparea femeilor de tradiții înrobitoare și trezirea conștiinței lor de sine. Dovadă este creativitatea dezlănțuită pe care o manifestă acum femeile în cele mai diferite profesii, energia cu care iau cu asalt posturile de conducere din diferite domenii, inclusiv politica. Cu toate acestea, citirea manifestelor feministe care au deschis drumul schimbării mentalităților, din anii ’60-’70 încoace, cred că constituie o lectură utilă,
inspiratoare, căci drumul de parcurs până la o totală – și mai ales stabilă în timp – egalitate de șanse și de afirmare a femeilor e încă plin de obstacole.

⚫ Ce cărți v-au inspirat etapele proprii de dezvoltare, atât ca scriitoare, dar și ca
traducătoare?

Dacă e vorba despre dezvoltarea conștiinței mele feminin/feministe, lectura de bază a fost Al doilea sex de Simone de Beauvoir. Eu am citit-o în franceză în anii ’90, la Paris. Apărută în 1949, și această carte a fost tradusă după 50 de ani în românește, adică în 1998. Alte autoare franceze feministe din care am citit au fost Julia Kristeva, Luce Irigaray, Monique Wittig și tot militantismul feminist francez din anii ’70-’90. Dar au contat și istoriile femeilor și dicționarele de autoare apărute în Franța în ultimii 20-30 de ani, ca instrumente de lucru. A contat pentru mine și frecventarea librăriei unei edituri faimoase, „Editions des femmes – Antoinette Fouque” din Paris. Dorința de a face cunoscut feminismul francez, mai intelectual și mai literar decât cel american, datează de mult.

⚫ Frumusețea în zilele acestea poate fi interzisă? Cum e percepută ea astăzi? Cixous scrie: „Frumusețea nu va mai fi interzisă.”

Cixous folosește o metaforă prin care pune în contrast valoarea sensibilă a frumuseții cu cea autoritară a raționalismului, o valoare predominant „masculină” în sistemul clasic de dihotomii și opoziții care ne formatează gândirea. Ea vrea să spună astfel că valorile „soft”, aparent „feminine”, din care face parte și frumusețea, vor fi evaluate egal cu celelalte valori clasice impuse de dominația masculină și de logocentrismul gândirii occidentale. De aceea, ea propune concepte ca „scriitura feminină”, sau „scriitura cu corpul” care să depășească acest hegemonism. Mergând mai departe, Cixous militează pentru depășirea acestei dihotomii masculin/feminin, pentru transgresarea gândirii binare în cupluri de opoziții (tare/slab, activitate/pasivitate, inteligibil/sensibil, logos/pathos, cultură/natură), către o gândire transconceptuală care să integreze polaritățile, mentalul cu corporalul, și în care poeticul și frumusețea, spontaneitatea și creativitatea să dețină un rol fertil, vivifiant.

⚫ Ce a însemnat, în plan subiectiv, traducerea acestei cărți? Ce urmează să mai citim, în traducerea dvs.?

Râsul Medusei a fost pentru mine o bucurie culturală reală, m-am recunoscut în ideile îndrăznețe avansate de Hélène Cixous, între care mai ales conceptul unei „scriituri feminine”. Am citit Râsul Medusei cu mare întârziere, deși auzisem demult de autoare – o celebritate în Franța și în mediul internațional. Am citit acest manifest după ce scrisesem și publicasem romanul meu FEM în 2011 – și bucuria acestei lecturi energizante mi-a confirmat propriile opțiuni estetice și propria mea scriitură intenționat feminin/feministă. O scriitură care nu a fost întotdeauna înțeleasă în mediul literar autohton, cu un establishment predominant masculin, dar pe care am găsit-o teoretizată cu aplomb la Cixous. Am tradus manifestul cu speranța că el va motiva și încuraja alte femei scriitoare din România să-și asume până la capăt, cu curaj și cu energie, condiția feminină, în toată forța și frumusețea ei. Voi continua să traduc și din alte scriitoare și poete de limbă franceză. Cum spune Hélène Cixous, „o să le arătăm noi lor sextul nostru”!

Am tradus manifestul cu speranța că el va motiva și încuraja alte femei scriitoare din România să-și asume până la capăt, cu curaj și cu energie, condiția feminină, în toată forța și frumusețea ei. Voi continua să traduc și din alte scriitoare și poete de limbă franceză. Cum spune Hélène Cixous, „o să le arătăm noi lor sextul nostru”!

❤️ 📖 Cartea se găsește în librăriile fizice Cărturești sau online, aici.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.